gust amar de mai

Stă lângă geam şi priveşte în gol.Poate dacă l-ar deschide ar putea simţi razele calde ale soarelui pe piele.Dar de ce l-ar deschide.Dincolo de geam e lumea.Realitatea.Oamenii de care încearcă acum să se ascundă,să fugă.Vocile încearcă să pătrundă.Nu le aude şi asta e probabil bine.Soarele încearcă să o atingă.Îl ignoră.E mai.Asta înseamnă că vara e aproape.Multe amintiri îi invadează mintea goală acum câteva secunde.O clipă tresare.Pulsul se accelerează o stare de nelinişte pune stăpânire pe ea.Inima bate mai repede.Un val de căldură trece prin tot corpul ei slăbit şi o roşeaţă apare pe obrajii albi ca varul.Dar se calmează.Nu e el.Ce prostie cum ar putea fi el aici în apropierea ei.El e undeva acum unde nu trebuie să se ferească de soare,în braţele altcuiva sigur caută consolare pentru a se ascunde de amintiri dureroase.Ce curioşi sunt oamenii.Începe să zâmbească fals şi ironic.În gură simte gustul amar si rău lasat de vodka cu lămâie din noaptea trecută.Măcar atunci era fericită.O fericire falsă şi superficială.Dar nu tot fericire e şi asta?Până la urmă ce e fericirea.Orice ar fi e ceva ce se termină la fel de ciudat şi brusc cum începe.El o făcea fericită şi tot s-a terminat.Deci poate nu a fost fericire.A fost autosugestie sau ceva în genu.Închide ochii si se cutremură deodată.Pielea i se face de găină şi un fior rece ii coboară pe şirea spinării.Respiraţia lui pe pielea ei.Buzele lui lipindu-se de gâtul ei.Se prind de mâini.Se strâng în braţe.Mirosul de iarbă.E cald deşi plouă.Îi spune că nu o va lăsa singură.Aminiri... minciuni... scrum. Deschide ochii.Realitate. Aprinde ţigara şi trage din ea.O ustură buzele crăpate şi uscate.Realitate şi fericire falsă.Aia sigur nu a fost fericire cât timp unul dintre ei s-a prefăcut.Sau poate nu s-a prefăcut.Nu are de unde ştii.Oamenii sunt ciudaţi.Bănuiesc că acolo e frumuseţea.Nu ai siguranţa la nimic.Deci asta înseamnă că nu poţi avea încredere în nimeni?Ce vorbesc.Ce fericire?Ce realitate?El atunci părea real,părea că îi dă siguranţă,părea fericit.Şi totuşi.Din nou ce interesanţi suntem.Chiar şi după ce a rănit-o se gândea să îl primească înapoi.Căci el singur s-a târât înapoi şi a călcat peste orgoliu.Da.Te-aş fi putut primi înapoi.Aş fi vrut să te primesc înapoi.Îţi văd şi acum lacrimile.Dar până la urmă orgoliul meu e mai mare şi ipocrizia mea e mai perfectionată.Deci rămâi pe drumul pe care ţi l-ai ales.Cred că deasta suntem aici toţi să ne prostim dulce unul pe celălalt la nesfîrşit căci niciodată nu putem fi sinceri sau să îl credem pe cel de lângă noi 100%.Noi doi suntem scrum.Aşa că sting ţigara.Iau scrumul în palmă.Deschid geamul. Realitate. Suflu scrumul peste petalele florilor de pe pervaz. Zboară fericire falsă!căci eu prefer să rămân aici.